|
 Sorin Oprescu, doctorul lui Ion Iliescu! Asociatia Victimelor Mineriadelor cheama bucurestenii vineri, 13 iunie 1990, ora 14.00, in Piata Universitatii pentru ridicarea unei cruci comemorative si o actiune de protest. Intre timp, victimele mineriadelor strang zilnic semnaturi, in Piata Universitatii, pentru arestarea lui Iliescu si au anuntat lansarea site-ului www.mineriada.org, o arhiva complexa a Fenomenului Piata Universitatii si a cazului 13-15 iunie 1990. SPIRIT OF ROMANIA - Australia se alatura acestui demers si face un apel catre Diaspora sa vina in sprijinul victimelor mineriadelor pentru adevar si justitie!
Dupa 18 ani de la mineriada din iunie 1990, Piata Universitatii s-a redeschis si redevine "kilometrul 0 al democratiei". Victimelor celei mai sangeroase mineriade de dupa Revolutie inca nu li s-a facut dreptate. Ei spera ca lista de semnaturi pentru arestarea lui Ion Iliescu va urni masinaria Justitiei, astfel incat, cel care i-a chemat pe mineri sa faca ordine cu bastone si topoare in Piata Universitatii sa raspunda pentru faptele sale. Romanii carora le pasa de viitorul tarii si care doresc ca adevarul si dreptatea sa-si gaseasca loc in "democratia noastra originala" sunt chemati in zona libera de neocomunism, asa cum a fost decretata Piata Universitatii in iunie '90, pentru a sustine, prin semnaturile lor, demersul Asociatiei Victimelor Mineriadelor. «Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.[...] Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! »
(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990) 13-15 iunie 1990: Infernul se numeste Bucuresti ILIESCU JUDECAT PENTRU SANGELE VARSAT! Oameni batuti cu salbaticie, impuscati, legati in lanturi, omorati in bataie - cu rangi, topoare, lanturi de fier, ciomege; oameni morti, cu fetele arse cu acid, ca sa nu fie identificati; oameni disparuti, care nu au mai fost gasiti niciodata - elevi, studenti, tineri.
TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armata, focuri de arma asupra populatiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastari, arestari arbitrare si fara mandat la sfarsit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucuresti, capitala unei Romanii care incetase de a mai fi un stat pe harta Europei.
Razboiul civil din 13-15 iunie 1990 a avut 2 faze:
1. represiunea din 13 iunie - in care forta combatanta era alcatuita din institutiile statului: armata, politie, securitate, parasutisti, fesenisti, etc.
2. mineriada, care a suprimat institutiile Statului Roman, atentand la siguranta nationala, si transferand puterea unor grupuri paramilitare de civili inarmati (politisti, securisti, mineri, activisti FSN, delincventi de drept comun) lipsite de orice legalitate; a fost pusa in pericol insasi existenta Statului Roman.
O astfel de situatie, a unei comunitati umane lasate total in voia fortelor paramilitare, s-a mai intamplat in timpul Razboiului din Transnistria.
Peste 1300 de oameni au fost arestati abuziv din case, de pe strada, fara mandat, de catre persoane civile substituite fortelor legale de ordine, si tinute in cele mai inumane conditii, in lagarele de la Magurele si Baneasa.
Crematoriul "Cenusa" a functionat toata noaptea de 13 spre 14 iunie.
La Cimitirul Straulesti II, au fost inhumati 128 de morti, unii avand pe cruce inscriptia "neidentificat-iunie ‘90", conform surselor din "Romania Libera".
Dr. D.G., medic la Spitalul Municipal din BUCURESTI, adauga sute de oameni tratati sau operati de grave traumatisme la "Sectia de Neurochirurgie" a Spitalului nr. 9 din Bucuresti, din care 60 au murit in cateva luni.
Peste 1300 de arestati, 746 de raniti. Oficial, au existat 7 morti.
Neoficial, deocamdata, 188 de morti din zilele 13-15 iunie 1990.
Adevarul nu-l stim nici in ziua de azi!
S-a spus ca cei peste 20.000 de mineri care au insangerat Bucurestiul nu erau mineri adevarati; nu stim exact care era procentul de securisti, politisti sau mineri; un lucru insa e sigur: erau cu totii ROMANI, chiar daca nu erau oameni si chiar daca indeplineau ordinele venite dinspre rasarit, si care vizau disparitia Romaniei.
Asa cum romani au fost si tortionarii inchisorilor comuniste, si procurorii, si judecatorii, si securistii, si militienii, si nomenclaturistii care au aruncat in puscarii si lagare 2 milioane de romani si au exterminat sute de mii.
Mortii din 13-15 iunie s-au adaugat unui lung sir, din pacate neterminat atunci, de jertfe ce par fara sfarsit, pentru o libertate ce pare a fi refuzata vesnic Romaniei.
Consideram ca vinovati de toate aceste crime, precum si de instigare si complicitate, sunt:
- Ion Iliescu si Petre Roman (pe atunci presedintele, respectiv primul ministru al Romaniei) impreuna cu membrii Guvernului si administratiei FSN implicati in represiuni (ministrii de interne, armata, transporturi, prefecti, primari, etc.)
- Presedintii si persoanele din conducerea Televiziunii Romane, a Radiodifuziunii Romane, a ziarelor Azi, Adevarul, Dimineata - pentru instigarea la violenta si razboi civil, dezinformarea si manipularea opiniei publice
- Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate in represiune, a regionalelor CFR si a tuturor celor implicati in instigarea si transportarea miilor de mineri si muncitori la Bucuresti.
Ion Iliescu a multumit unor romani pentru ca au omorat, torturat, batut, jefuit si retinut ilegal alti romani, cu aportul direct al organelor de stat. Ion Iliescu si administratia FSN au insangerat Romania, au umilit-o, i-au intunecat viitorul, i-au ucis speranta si i-au intemnitat libertatea.
Vinovatii trebuie sa plateasca.
Civic Net - Piata Universitatii
Asociatia Victimelor Mineriadelor
Seniorii Ligii Studentilor
Grupul Independent pentru Democratie
Asociatia Civic Media
Mineriada Chiar daca nu exista in dictionare, mineriada a devenit termenul generic care desemneaza raidurile si violentele exercitate de catre grupuri organizate de mineri impotriva concetatenilor, in Romania postdecembrista.
In constiinta oamenilor, mineriada este similara cu actele de teroare. Hoardele de mineri constituite in grupari de tip paramilitar inarmate cu bate, tarnacoape, lopeti, lanturi, sfredele, cutite au actionat repetat, incepand cu primele luni ale anului 1990, impotriva populatiei civile, sustinute fiind de diverse grupari politice si exponenti ai puterii.
In perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade in anii 1990, 1991 si 1999. In anul 1990, au existat trei astfel de actiuni ale minerilor care au venit sa sprijine contestatul regimul condus de Ion Iliescu. Cea mai cunoscuta ramane interventia violenta a minerilor chemati de autoritati, in zilele de 14 si 15 iunie 1990, pentru imprastierea manifestantilor pasnici din Piata Universitatii.
Perioada care a urmat zilei de 25 decembrie 1989 (executarea lui Nicolae si Elena Ceausescu, la Targoviste) si pana la declansarea manifestatiei-maraton din Piata Universitatii, din ziua de 22 aprilie 1990, a fost una plina de evenimente si de framantari sociale. Aproape ca nu a existat zi in care sa nu existe adunari publice, mitinguri, marsuri sau proteste individuale.
Daca in primele zile se solicita insistent adevarul despre evenimentele din primele zile ale revolutiei si ajutorarea familiilor celor ucisi si raniti, in scurt timp a urmat un sir lung de proteste la adresa noii conduceri a tarii (anuntate ca "provizorie") si al carui exponent era Ion Iliescu, un fost demnitar comunist cu o activitate controversata.
O mana de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piata Universitatii, declansand un fenomen considerat ca fiind cea mai ampla si spectaculoasa miscare sociala din perioada de tranzitie postdecembrista a Romaniei.
Cea mai mare manifestatie -maraton, anticomunista, a inceput la data de 22 aprilie 1990 si a incetat in acelasi an, in ziua de 13 iunie ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. In noaptea de 13-14 iunie, in Capitala, a a vut loc un veritabil razboi urban soldat cu morti si raniti prin impuscare. Au fost incendiate sediile Ministerului de Interne, Politiei Capitalei, Televiziunii Romane si SRI. Zeci de autovehicule au fost distruse. Din multime erau lansate sticle incendiare de catre persoane ramase pana in prezent neidentificate. Pe strazi au fost scose tancurile si unitatile de interventie ale Ministerului Apararii si Ministerului de Interne. Armata a ripostat cu munitie de razboi iar din elicoptere se aruncau mii de fiole lacrimogene. Un fum gros acoperea centrul Capitalei.
Represiunea a continuat pana in 15 iunie ’90, folositi fiind si minerii din Valea Jiului care au raspuns apelului presedintelui Ion Iliescu de a "curata Capitala de huligani". In dimineata zilei de 14 iunie 1990, au ajuns in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor ce trebuiau cumintiti. Ortacii au fost adusi cu 11 garnituri de tren si zeci de autobuze. Au fost retinute 1030 persoane si au fost emise 165 mandate de arestare. Cei retinuti au fost dusi la doua unitati militare, la Magurele si Baneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, altii dupa detentii care au durat luni de zile. Au fost ranite 746 persoane si oficial au fost inregistrati 6 morti, din care 4 prin impuscare. Reprezentantii unor asociatii neguvernamentale sustin ca numarul mortilor din acele zile depaseste 100.
Apelativul "golani" folosit de ex-presedintele Iliescu, la adresa protestatrilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia maraton sa mai fie supranumita si "Golaniada". Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata "Libera de neocomunism" si "Centrul libertatii si democratiei Romaniei.
Romulus Cristea
Prefata cartii: Piata Universitatii 1990, Editura Filocalia, 2007
Autor:Romulus Cristea; Coperta color: Titi Amzar; Foto: Victor Roncea si George Roncea.
 |
la cateva zile dupa ce Piata Universitatii a fost eliberata de manifestanti, am iesit in oras pentru a vedea ce a ramas.Erau placarde ramase, inscriptii pe peretii Universitatii si Fac. de Arhitectura si grupuri razlete de oameni care discutau.Eram la cca 30 m de ceasul de la Universitate in pas lejer spre Arhitectura citind mesajele de pe peretii Universitatii cand a trecut in mare viteza un camion cu laturile lazii din spate inalte, aparent goala din care la un moment dat s-a ridicat un individ (l-am vazut doar o fractiune de secunda) care a tras un foc de arma in capul unui cetatean care se afla la cca 20 m de mine. A cazut gramada fara ca acest eveniment sa perturbe imediat grupurile din zona.Camionul a trecut spre Piata Unirii in mare viteza caci in acea perioada nu functionau semafoarele si nici circulatia de masini nu fusese reluata.