|
 Volumul "Poezii alese" (II) de Ioan Miclau (poet, prozator si dramaturg), aparut la Editura Cuget Romanesc, este oglinda unui poet convins de rolul mesianic al poeziei.
Avand judecata gravitatii si nobletei morale a profetilor ardeleni, Ioan Miclau (nr. - din Australia), prin poemele sale, ilumineaza inversunarea transilvana a meditatiei, descoperindu-ne gustul sau pentru reflectia grava si nostalgia marilor mituri culturale romanesti: Mi-e dor de tine, Ardeal, altar sub sfantul soare, Un rai spre care vesnic zbor gandurile mele, Caci dorul tau in piept ma arde si ma doare, Si-as vrea sa am cu tine acelasi cer cu stele! (Dor de Ardeal). Obsedat de himera profunzimii, de radacinile arhetipale ale neamului nostru,poetul este frisonat mereu de dorul de tara si de misterul ancestral al devenirii noastre ca natiune si idealul clasic al romanului, rastalmacind aparentele pentru a descifra filonul spiritual: Dintr-un varf de munte pe-altul, dimineata-si leaga zorii Iar pe-un plai, gura de rai, suna clopotul Miorii Si-l aud de-aici,din lume, pun urechea la pamant, Aud buciumul lui Horea, al lui Iancu aprig cant. (Zori de zi). Nu lipsesc din poeme nici simbolurile istoriei neamului, nici reperele biblice care au un rol incantatoriu,precum refrenul in imnurile antice. Cu tot amestecul acesta de recuzita vetusta si de rememorare exaltata, Ioan Miclau are insa o prospetime a imaginatiei incontestabila si o perceptie frusta a materialitatii, ca in poemele lui Ioan Alexandru. Tensiunea lirica vine din revelatie si din constructia clasica a versurilor.poetul este un bun cunoscator al tehnicii versului clasic. Universul liric este intemeiat pe simbolurile istoriei si renasterii spirituale dar si pe o recuzita livreasca ,imprumutata din fondul cultural arhaic. Dorul de pamantul natal functioneaza ca un barometru in lirica lui Ioan Miclau si, cand desprinderea devine dureroasa, ea e sprijinita de proiectii culte,incarcate de aura mitului: Cand zic ARDEAL, Zic doruri multe, Zic lan de grau, Zic aspre lupte. (Cand zic ARDEAL). Seductia marilor teme morale si spirituale e foarte puternica in poezia lui Ioan Miclau iar vocatia profetica a autorului reverbereaza pe aceeasi lungime de unda cu emisia lirica. Al.Florin TENE
 |
